Am fost. A si plouat putin, dar a fost extrem de placut. Peste tot numai feminitate. Si culoare, rochite, panglici, fundite, dantela, balerini, tocuri si multe altele specific feminine.

Startul s-a dat la 17 si putin, am mers conform traseului pana la punctual final, Herastrau, unde ne-am adunat pentru tombola. Si daaaaa, am castigat si eu! Ce? Un cos pentru bicla din nuieluse, foarte sic.

Am fost foarte fericita pentru ca am participat. M-am bucuat de tot. De clinchetul claxoanelor care au solidarizat in momentul startului, de libertatea pedalatului, de culorile din jurul meu, de cosuletul din nuiele, de bucuria pe care am vazut-o in jur, pe fata fiecarei femei, si de…cazatura puternica pe care am luat-o la final, din cauza ca, la o viteza mare, picioarele mele nu au mai gasit pedalele. Au gasit asfaltul insa, care a fost generos, lasandu-mi fix 7 julituri destul de dureroase. Dar…ca si Eminescu, mi-am spus ca asta-i genul ala de suferinta, dureros de dulce si am primit cu toleranta primele semene materiale ale pedalatului pe anul acesta.

Organizarea a fost impecabila pe tot parcursul eventului, reprezentanti ai politiei ne-au asigurat siguranta pe traseu si nu ne-au lasat sa depasim prima banda, am primit baloane si flori, am primit apa la puctul de oprire, unde ne-am bucurat de natura in timpul ploii, poze, premii, si de bicicletele noastre.

Ma bucur sincer pentru ca exista acest eveniment la noi. Eu imi doresc sa fie organizat cat mai des, pentru ca merita sa traiesti ceea ce iti trezeste genul asta de pedalat.

Va las sa savurati pozele.